Ghicitori despre apă, așa cum o găsim în natură

Pisc de gheaţă plutitor,

În mările polilor!

(aisbergul)

Strugure nu-s,

nici piatră nu-s,

Însă cad din nori, de sus;

Florile eu nimicesc

La căldură mă topesc.

(grindina)

Cin’ se zbate zi şi noapte

De stânci veşnic se izbeşte

Şi deloc nu oboseşte?

(valul)

Moale, albă şi pufoasă,

Pentru câmp e haină groasă.

(zăpada)

Nu-i făină, dar se cerne;

Nu-i covor, dar se aşterne.

(zăpada)

A lăsat-o Dumnezeu

Ca s-o bei şi tu şi eu.

(apa)

Oglinda cerului

În adăpostul pământului.

(apa din fântână)

Mic şi bun de gură

Să-l opreşti nu poţi;

Nu-l adapă nimeni

I-adapă pe toţi.

(izvorul)

Dis de dimineaţă-n zori

Varsă lacrimi peste flori

Soarele s-a ridicat

Şi pe loc el le-a uscat.

(roua)